Endodonția
Termenul de “endodonție” provine din limba greacă și înseamnă “interiorul dintelui”. În ultimii 50 de ani, endodonția s-a identificat ca specialitate a medicinei dentare, tratamentul endodontic constând în prevenirea, diagnosticarea și tratamentul afecțiunilor datorate pulpei dintelui (“nervul”), în fapt țesutul moale din interiorul dintelui.
Salvarea dintelui natural trebuie să fie întotdeauna prima alegere în cazul unui tratament stomatologic. Atunci când medicul curant vă recomandă extracția unui dinte, întrebați-l dacă poate fi salvat cu ajutorul procedurilor endodontice, cunoscute sub denumirea de “tratamente de canal”. Pulpa dintelui poate fi afectată și infectată din diverse cauze; motiv pentru care ea trebuie extirpată. Extirparea nervului nu înseamnă “moartea” dintelui, așa cum se percepe în general. Pulpa are un rol determinant atât în creșterea și maturarea acelui dinte cât și în menținerea functionalității lui în cavitatea bucală. În urma tratamentului de canal dintele rămâne “viu”, continuând să funcționeze și să-și îndeplinească rolurile biologic-mecanice, fiind hrănit de către țesuturile din jur. Menirea unui tratament de canal (tratament endodontic) este de a menține dintele în cavitatea bucală – pentru că, așa cum se știe, cel mai bun implant este propria rădăcină. Scopul final îl constituie salvarea de la extracție a unui dinte a cărui pulpă este inflamată sau necrozată, precum și tratarea și prevenirea infecției și a inflamației existente la nivelul țesurilor proxime (oase maxilare, țesuturi moi). Pe scurt, în timpul tratamentului endodontic, întregul sistem de canale situate în interiorul rădăcinii dintelui este curățat de bacterii și resturi organice și etanșat cu materiale biocompatibile care să nu permită reinfectarea.
Anual, milioane de dinți au nevoie de tratament de canal. Daca nu ați trecut prin experiența unui astfel de tratament, probabil aveți multe întrebări referitoare la justificarea lui, rezultatele obținute și eficiența lui în menținerea unui dinte în cavitatea bucală. Așa cum spuneam mai sus, menirea unui tratament de canal este păstrarea dintelui afectat în cavitatea bucală. Se știe că pierderea unui dinte este o traumă care în timp, fără să simțim sau să ne dăm seama, afectează și ceilalți dinți cu repercursiuni asupra sănătății corpului (afectează eficiența masticării alimentelor și eficiența sistemului digestiv). Desigur, un dinte lipsă se poate înlocui printr-un implant, dar “cel mai bun implant este propria rădăcină” constituie una din regulile de aur ale stomatologiei. În ce constă tratamentul de canal și care sunt etapele: De regula, – tratamentul se finalizează în aceeași ședință (care poate dura aproximativ 2 ore). Sunt însă situații în care finalizarea se face după 2-3 ședințe, funcție de complexitatea cazului. De reținut: tratamentul de canal nu doare, totul se face sub anestezie, astfel:
- cu ajutorul digăi dentare dintele este izolat de restul cavității bucale pentru a împiedica accesul salivei și contaminarea dintelui în timpul tratamentului;
- se creează accesul spre canalele din rădăcinile acelui dinte. Unii dinți pot avea o rădăcină, un canal; sunt însă situații în care un dinte poate avea mai multe canale în aceeași rădăcină sau în rădăcini multiple, cum e cazul molarilor. Acest aspect se explică fiecărui pacient înainte de tratament.
- pulpa dintelui, infectată sau sau parțial afectată, se extrage din canalul dintelui;
- canalul este apoi atent instrumentat creând o formă conică, regulată și frumos conturată pentru a permite curățarea canalului.
- curățarea canalului este etapa determinantă în obținerea unui rezultat bun; soluțiile speciale de curățare asigurând dezinfecția lui.
- urmează etapa de obturare și sigilare a canalului cu materiale speciale biocompatibile.
- foarte frecvent, un dinte care are nevoie de tratament de canal, are coroana distrusă. Coroana se reface cât mai repede după finalizarea tratamentului de canal: prin metode fizionomice directe: un pivot de fibră de sticlă (sau de alta natură) care ranforsează obturația (“plomba”). Dintele apoi este învelit de o coroană ceramică pentru a asigura prezența dintelui și îndeplinirea funcțiilor lui pentru cât mai mult timp.
Tratamentul de canal presupune și efectuarea unor radiografii dentare pentru ca medicul să poată avea control și repere în timpul tratamentului. Aparatura radiologică modernă nu are nicio legatură cu ce știu pacienții în general referitor la doza de radiație primită în cazul radiografiei dentare. Astăzi, doza de radiații primite pentru o radiografie dentară este mai mică decât radiația solară pe care o primim fiecare dintre noi într-o zi. Radiografiile digitale sunt executate în clinica noastră, iar rezultatul se obține în timp real, ajutând medicul să vadă dacă obturația radiculară este făcută corect până la vârful rădăcinii.